Pe vremea când nu exista facebook-ul, oamenii aveau tot felul de lucruri în cap, ca și acum. Dar atunci nu-i întreba nimeni la ce se gândesc. S-o luăm de pildă pe Raluca, secolul trecut.Stă la noi în bloc într-o garsonieră la etajul zece.25 de ani, drăguță, fâșneață. Sună la fiecare apartament și spune: „Sunt într-o relație cu Pandelică!”. Unii zâmbesc, alții nu reacționează în niciun fel, bătrâna de la parter îi închide ușa-n nas. Cu mulți ani mai târziu, Raluca fiica scrie pe facebook: „Sunt într-o relație cu Pandelică – fiul”. Primește multe laicuri, din țară și din diaspora.Ce înseamnă asta? Înaintea epocii internetului, oamenii erau mai reci și mai indiferenți.Progresul tehnic a dus la creșterea interesului indivizilor față de semenii lor, la îmbunătățirea stării de bine. Este adevărat că au fost situații în care unele persoane au anunțat, pe rețea, că se sinucid și n-au primit niciun fel de ajutor sau nu a intervenit nimeni cu nimic – considerându-se o glumă – și respectivii chiar și-au luat viața. Am preluat părerea lui CEZAR PESCLEVEI:
„Nu-mi rămâne să conchid decât că facebook e un mediu artificial de ”socializare” în care ne băgăm în seamă, unde ieșim ”la interval” pentru a fi priviți și admirați, acceptați și comentați fără alte implicații… Este locul unde ne place să credem că avem prieteni, care rămân, în definitiv, imagini, chipuri, fizionomii imortalizate ce trăiesc în altă parte și nu ne sunt aproape când avem nevoie…”
Dar pe total, este facebook-ul benefic ?
Mofturi de ochelarist 