Intr-o perioadă de pandemie, am reușit să fug până la Sunny Beach, cu nevasta. Cu nevasta mea ( scuze !). Am mai fost în 2015. Și-n în Bulgaria e pandemie, dar nu e isterie. La televizor nu se relatează numărul de infectări zilnice, numărul de morți din cauza covid -19, nu apar medici în halate și cu ochelari să dea indicații. Nimeni nu poartă mască, nimeni nu pomenește de coronavirus.
„Când greierii plâng”, de Charles Martin. Când greierii plâng, se petrece ceva. Unde? În omenire. Ce se petrece? Ceva grav. Sau ceva mai puțin grav. Poate chiar vreun carnaval. Unde? Poate acolo unde cântă racii. Ce se întâmplă dacă ortopterii râd? Atunci lucrurile se schimbă. Poate are loc ceva vesel. O nuntă sau ceva. Unde? Poate unde femeile sunt regi. Sau din contra, ceva foarte rău. Unde? Poate în Regatul ceții și al furiei. Sau în Regatul aripilor și al pieirii.
Liiceanu vorbește atât de frumos de Isus, încât e de mirare că nu e credincios. Poziția lui este a unui om plin de admirație și smerenie, copleșit de perfecțiunea caracterului și înălțimea sufletească fără egal. Cu toate că de-a lungul istoriei umane au existat oameni cu suferințe chiar mai mari decât cele îndurate de Isus (arși de vii, scufundați în ulei încins, sfârtecați de animale etc), nimeni n-a lăsat o amprentă așa de puternică asupra societății Omului, atât ca răspândire geografică, dar și ca dăinuire în timp. Liiceanu subliniază că Isus că a avut o viață pe Pământ care a dat ora exactă cu multe secole după crucificarea sa de acum două mii de ani…Nimic din viața lui Isus nu a fost rău, absolut nicio faptă de-a Lui n-a fost greșită!
Toate aceste aprecieri despre Isus pot conduce la ideea că Gabriel Liiceanu este un credincios. Poate că unul fără să știe, cum spunea Nicolae Steinhardt despre Virgil Ierunca.
Cartea lui Liiceanu excelează prin simplitate. Este ușor de citit, cu tot subiectul de mare greutate, fiind compusă dintr-o singură idee – necredința autorului – plus un LAUDATIO adus lui Isus.
Poate te tentează Fata care citea în metrou (Cristine Feret-Fleury) .O vezi în fiecare zi când te duci la slujbă. E brunetă și umblă în pantaloni (fără glume proaste!). Când ridică privirea de pe pagini, te privește fără să te vadă. Poți să te scălâmbăni. Să-ți pui coarne singur și cu cealaltă mână să imiți o gură de lup.Să te bați cu un pumn pe cap și cu o palmă să te freci, în același timp, pe pântec.Dacă fata nu reacționează poți să-i trimiți o bezea, de la distanță.Sau poți alege Fata care s-a jucat cu focul. (Stieg Larsson). Precis că e gata de orice aventură. Sau o fi lucrat la pompieri? Te poți plimba cu ea la șosea, în zilele friguroase.Te poți muta la casă, la lemne. Iarna ți-ar asigura căldura instant. Uite însă ceva foarte exotic: Fata care trebuia sa moara. (David Lagercrantz). O salvezi de la moarte și poți să-i faci ce vrei.Nu te gândi la prostii. Poți s-o mângâi, să-i plătești întreținerea, s-o duci la teatru (când se va da voie).Sau la biserică (când se va deschide). Sau la păcănele, că acolo e liber. Dar mai există și Fata care știa prea multe (Amanda Quick), Fata cu palton albastru ( Monica Hesse), Fata pe care ai lasat-o in urmă (Jojo Moyes) și chiar Fata pe care nu o iubea nimeni (Doris van Stone &Erwin W. Lutzer); de acesta din urmă poți să profiți din plin, că e precis foarte dornică și proaspătă. Voi mai știți și alte fete?
Ieri, Facebook-ul mi-a ridicat sancțiunea. Timp de un an de zile, pe pagina mea apărea un text avertisment – că aș fi încălcat standardele comunității. Puteam să-l văd numai eu. Era vorba de intervențiile mele pe pagina fb „cărți în format pdf” administrată de Cristina Rostova. Am cerut reanalizarea cazului, considerând că n-am jignit pe nimeni, doar am ridiculizat pofta pentru cărți proaste. Mi s-a răspuns că au recenzori puțini. Că bântuie coronavirusul. Că am încălcat. Apoi, nu știu ce le-a venit, mi-au dat dreptate. Și-au cerut și scuze! Ha, ha! Dintre cele câteva pagini de fb care se ocupă de cărți pdf, cea mai bună mi se pare „Biblioteca pentru toți”. Aceasta are acolo un administrator, Anghel Pop pe nume, care nu numai că postează cărți de calitate de descărcat, dar face și scurte recenzii foarte aplicate. Pe locul al doilea, aș pune „cărți pdf”, urmând apoi „cărți în format pdf” și ☯️Verry️©️ Danke 📖 ®️🇹🇩.
Titlul unei cărți poate spune multe despre lucrarea respectivă și poate fi un indicator prețios în alegerea unui volum pentru lectură. Pe pagina de FB „carți în format pdf” este deseori vehiculat titlul cărții „Acolo unde femeile sunt regi”, de Christie Watson. Ce se poate înțelege doar din titlu? Că există un loc unde femeilor li se face operație de transformare de sex și devin bărbați.Apoi devin regi. Toate. Dintr-un punct de vedere e rău, fiindcă orice societate fără femei se sălbăticește. Plus că nu mai are cine să nască plozi. Și această pacoste să vină tocmai de la niște femei? Alt aspect negativ e că dacă toți (foste toate!) sunt acum regi, cine le mai face patul? Cine le mai gătește, spală, calcă, sau cine duce copii la grădiniță?
Alt titlu interesant, cultivat pe aceeși pagină de facebook (cărți în format pdf) este „Acolo unde cântă racii”, de Delia Owens. Când am văzut numele Delia, am tresărit. P-ormă am văzut că nu era ea. Delia e blondă și cântă chiar ea, nu cântă racii. În legătură cu această carte, aș avea o mare curiozitate: cum cântă racii? N-am auzit până acum. Poate e o descoperire zoologică. Sau muzicală. Aștept să apară filmul, fiindcă acesta e sonor și o să mă lămuresc. În primul rând că un rac trebuie să ia poziție verticală; ar trebui să țină în mână și o chitară. Dar de unde mână? Volumul Deliei Owens stârnește multe nedumeriri încă din titlu și îndeamnă astfel la o lectură grabnică, pentru a nu rămâne nelămuriți cu aceste probleme. Cântă racii ăia pe nas? Pe gură? Pe…unde elimină frumoasele melodii?
Dragă Facebook,
Îți spun „dragă” deși nu-mi ești drag deloc.Asta pentru că m-ai amenințat și-ți menții textul permanent pe ecranul meu. Eu știu ce am făcut, dar tu nu mi-ai spus. Te-ai exprimat la modul general și vag că aș fi încălcat standardele comunității. Dar eu nu am făcut decât să îndemn la alegerea unor cărți bune, cu valoare confirmată, și ocolirea cărților proaste. (am comentat pe pagina fb : cărți în format pdf.).Nu am folosit cuvinte jignitoare, nu am hărțuit pe nimeni.M-am referit numai și numai la titluri de cărți. Și nu-mi explic, în situația în care împarți dreptatea, de ce nu ai reacționat împotriva jignirilor aduse mie de Diana Malihin (că aș fi comunist și ceaușist?). Sau a instigării făcute de Mihaela Marin Negru, care nu a contribuit cu nimic în discuția despre cărți, ci doar a învrăjbirii unor useri contra mea? (a se vedea captura)
N-aș mai fi zis nimic și aș fi trecut cu vederea, dacă tu nu m-ai amenințat în fiecare zi, în fiecare clipă, pe pagina mea: NUMAI TU POȚI VEDEA ASTA!
Vă ofer cartea mea Candelabrul galben, în format pdf. Puteți s-o descărcați și chiar s-o citiți ! Distracție plăcută!
Am o oarecare satisfacție că insistențele mele pe unele pagini de facebook (cărți în format pdf, Verry️©️ Danke 📖 ®️🇹🇩) au dat rezultate, chiar dacă m-au cam înjurat unii; aruncând câte o privire prin aceste locuri, am văzut că au apărut scriitori valoroși, ca Thomas Hardy, Umberto Eco etc., în afară de mult gustații autori pseudoporno Nora Roberts, Sydney Sheldon, Barbara Cartland, Harold Roberts, Danielle Steel, Frederik Forsyth, Sandra Brown…
Mofturi de ochelarist 